Consultatii si Tratamente Theta Healing

Sensul vietii

Sensul vietii

Filosoful grec Epicur [341-270 î.Hr., filosof hedonist, de la term. gr. hedone = plăcere]→ sensul vieţii rezidă în căutarea fericirii sau a plăcerii (ca noţiuni complementare, chiar suprapuse), dar mai ales în atingerea ataraxiei (liniştirea sufletului) – înţelegerea limitelor vieţii şi eliminarea fricii de moarte; distincţia dintre plăceri katastematice (plăceri stabile, durabile, ce pot fi prelungite) şi plăcerile kinematice (plăceri senzoriale trecătoare)

Filosoful grec Socrate [470-399 î.Hr.] → sensul vieţii rezidă în căutarea înţelepciunii: acceptarea destinului şi depăşirea fricii de moarte

Filosoful austriac Ludwig Wittgenstein [1889-1951] → sensul vieţii este inexprimabil = lipsa de sens a întrebărilor ce privesc sensul vieţii (nu satisfac criteriul verificării lor în experienţă)

Filosoful german Immanuel Kant [1724-1804] → sensul vieţii constă în căutarea raţională a fericirii (justificarea morală a acţiunilor orientate spre atingerea fericirii)

Filosoful german Friedrich Nietzsche [1844-1900] → sensul vieţii rezultă din eterna reîntoarcere a identicului (tot ceea ce individul experimentează în această viaţă a fost şi va mai fi, acceptarea destinului – amor fati – fiind singura opţiune consolatoare)

Pentru filosoful român Lucian Blaga [1895-1961] → sensul vieţii rezidă în destinul creator al omului, înzestrarea unică în ansamblul fiinţării de a produce obiecte culturale: opere de artă, simboluri, valori – un univers aparte care îl înscrie pe om în orizontul privilegiat al misterului, sustras prizonieratului existenţei imediate, la care este condamnată animalitatea, acel hic et nunc dictat de instinctul întipărit în specie.

Filosoful român Constantin Noica [1909-1988] → sensul vieţii: cultura excelenţei, a performanţei individuale (logică a părţii, a individualului – logica lui Hermes, opusă dezarmantei logici a întregului – logica lui Ares); omul dă sens vieţii sale numai în măsura în care, ca individ, reuşeşte să cuprindă în înţelegere un întreg orizont al valorilor (generalul care „coboară”, descinde în particular).

Filosoful francez Albert Camus [1913-1960]→ sensul vieţii rezultă din conştientizarea tragică a absurdului existenţei, din efortul sisific al omului de a înţelege o lume caracterizată prin iraţionalitate (divorţul dintre lume şi spiritul uman)

Filosoful francez Jean Paul Sartre [1905-1980] → sensul vieţii este consecinţa libertăţii absolute cu care este înzestrat omul: existenţa umană precedă esenţa în sensul că omul se iveşte în lume (este aruncat/abandonat în lume), fără a avea o natură proprie prestabilită (nu este încă nimic, el este nedefinibil/doar un proiect, o sumă de posibilităţi nesfârşite), apoi el se defineşte, în virtutea libertăţii absolute care îi este specifică

Filosoful american Robert Nozick [1938-2002] → problema sensului vieţii este corelată cu problema limitelor existenţei: a da sens vieţii = a transcende (depăşi) limitele existenţei individuale (a produce ceva ce rezistă dispariţiei fizice a persoanei, de exemplu: copiii, dar şi rezultate ale eforturilor puse în serviciul adevărului, dreptăţii, frumosului).

 

Gabriela Bumbac

August 25th, 2017

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

14 + 9 =