Spiritualitate

RUGACIUNEA

RUGACIUNEA

searchdin cartea “Conversatii cu Dumnezeu”

Rugaciunea clasica, pe care o invatam de mici, este rugaciunea prin care cerem ceva de la Creator. Dar nu vei primi ceea ce ceri si nu poti avea nimic din ceea ce vrei. Asta, deoarece chiar cererea ta este o afirmare a faptului ca nu o ai; si,cand spui ca vrei un lucru, cererea ta actioneaza pentru a produce exact aceasta experienta – dorinta – in realitatea ta.

Actul de a cere ceva este o afirmare a faptului ca el lipseste. O astfel de afirmatie da nastere la experienta. Pentru ca, gandul tau despre ceva este creator si cuvantul tau este producator , iar gandul tau si cuvantul tau sunt extrem de eficiente in a da nastere realitatii tale.

            Rugaciunea corecta nu este rugaciunea de cerere, ci rugaciunea de recunostinta.

Cand ii multumesti creatorului inainte pentru ceea ce alegi sa traiesti in realitatea ta, in fapt recunosti  ca aceasta exista acolo…de fapt.

Recunostinta este, astfel, cea mai puternica afirmatie in fata Creatorului; o confirmare ca, inca dinainte sa ceri, El ti-a raspuns.

De aceea niciodata sa nu implori. Apreciaza.

Nu poti folosi recunostinta ca pe-o unealta cu care sa-l manipulezi pe Creator; un instrument  cu care sa prostesti universul. Nu te poti mintii pe tine insuti. Mintea ta stie adevarul despre gandurile tale. Daca spui „ multumesc, Dumnezeule, pentru un lucru sau altul” avand tot timpul foarte clar in mintea ta ca, in realitate acesta nu exista, nu te poti astepta ca Dumnezeu sa stie mai putin ca tine si sa-l faci, astfel, sa-ti dea.

Dumnezeu stie ce stii tu si ceea ce tu stii este ceea ce apare ca realitate a ta.

Nici o rugaciune – si o rugaciune nu este nimic altceva decat o afirmare ferventa a ceea ce este – nu ramane fara raspuns. Fiecare rugaciune – fiecare gand, fiecare afirmatie, fiecare sentiment – este creator. In masura in care ea este sustinuta in mod arzator ca fiind un adevar, in aceiasi masura ea se va manifesta in experienta ta.

Cand se spune ca o rugaciune a ramas fara raspuns, in realitate se intampla ca, cu cat gandul, cuvantul sau sentimentul au fost sustinute mai arzator, cu atat au devenit mai operative. Totusi, ceea ce trebuie sa stii – si aici se afla secretul – este ca exista intotdeauna un gand in spatele gandului – ceea ce ar putea fi numit Gandul care Sponsorizeaza – acesta este gandul care domina.

Deci, daca te rogi si implori, se pare ca exista o sansa mult mai redusa ca tu sa traiesti experienta pe care crezi ca ai ales-o, pentru ca Gandul care Sponsorizeaza aflat in spatele fiecarei implorari este ca tu nu ai acum  ceea ce doresti. Acest Gand  care Sponsorizeaza devine realitatea ta.

Singurul Gand care Sponsorizeaza si care ar putea invinge acest gand este acela care sustine credinta ca Creatorul iti va acorda orice ii ceri fara nici o exceptie. Unii oameni au aceasta credinta, dar foarte putini.

Procesul rugaciunii devine mult mai usor, cand in loc sa trebuiasca sa crezi ca Dumnezeu va spune „da” la fiecare cerere, intelegi in mod intuitiv ca cererea nu este necesara. Atunci rugaciunea este o rugaciune de recunostinta. Nu este deloc o cerere, ci o afirmare a recunostintei pentru ceea ce este.

Dumnezeu este observator, nu creator. Dumnezeu este gata sa te ajute sa-ti traiesti viata, dar nu in modul in care te-ai astepta tu. Dumnezeu ne-a creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Noi am creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ne-a dat-o. Dumnezeu a creat procesul vietii si viata asa cum o cunosti.         Totusi, Dumnezeu ne-a dat liberul arbitru sa dispunem cum vrem de viata noastra.

In acest sens, ceea ce vrei tu pentru tine este ceea ce vrea Dumnezeu pentru tine. Tu iti traiesti viata asa cum vrei sa o traiesti; Creatorul nu are nici o preferinta.

Aceasta este marea amagire pe care ne-am asumat-o: ca lui Dumnezeu ii pasa, intr-un fel sau altul de ceea ce facem noi.

Creatorului nu-i pasa de ceea ce facem, desi este greu de crezut asta. Intr-un anumit sens, nu-i pasa nici macar de rezultate. Nu de rezultatul suprem. Aceasta, pentru ca rezultatul suprem este sigur.

Si aici este a doua mare dezamagire a omului; ca exista dubii asupra rezultatului vietii. Acest dubiu asupra rezultatului suprem este cel care a creat cel mai mare dusman al nostru: frica. Pentru ca avem dubii in privinta rezultatului, atunci avem dubii asupra Creatorului. Si daca ne indoim de Creator, atunci, obligatoriu, traim in frica si vinovatie toata viata.

Toate actiunile oamenilor sunt motivate la nivelul cel mai profund de una din cele doua emotii – frica sau dragostea. Exista, intr-adevar, numai doua emotii – numai doua cuvinte in limbajul sufletului. Aceste sun capetele opuse ale marii polaritati pe care Dumnezeu a creat-o cand a produs universul si lumea noastra.

Fiecare gand omenesc, fiecare actiune umana se bazeaza fie pe dragoste, fie pe frica. Nu exista nici o alta motivatie umana si toate celelalte idei deriva din acestea doua. Ele sunt, pur si simplu, versiuni diferite – aspecte diversificate ale aceleiasi teme.

Acesta este ceea ce s-a numit Gandul care Sponsorizeaza. Este fie un gand de dragoste, fie unul de frica. Este gandul din spatele gandului din spatele gandului. Este primul gand. Este prima forta. Este energia primara care conduce locomotiva experientei umane.

Iata modul in care comportamentul uman produce o experienta repetata dupa o experienta repetata; este intotdeauna motivul pentru care oamenii iubesc, apoi distrug, apoi iar iubesc din nou: intotdeauna exista aceasta trecere de la o emotie la alta. Dragostea sponsorizeaza frica, sponsorizeaza dragostea, sponsorizeaza frica…

Primul lucru care te ingrijoreaza dupa ce spui „ te iubesc” este daca ti se va raspunde la fel. Si, daca ti se raspunde la fel, incepi imediat sa-ti faci griji ca vei pierde dragostea pe care abia ai gasit-o. Si, astfel, orice actiune devine o reactie – aparare impotriva pierderii -.

Dragostea este energia care se extinde, se deschide, trimite mai departe, sta pe loc, scoate la iveala, imparte cu altii, vindeca.

Frica este energia care contracta, inchide, se strange in sine, o ia la fuga, se ascunde, acumuleaza comori, face rau.

Frica ne infasoara corpurile in haine. Dragostea ne permitem sa stam goi. Frica inhata si acapareaza tot ce avem, dragostea daruieste tot ce-avem. Frica imbratiseaza averi, dragostea imbratiseaza pe cel iubit. Frica tine strans, dragostea da drumul.

Frica invenineaza, dragostea mangaie. Frica ataca, dragostea iarta.

            Fiecare gand, cuvant sau fapta omeneasca se bazeaza pe una sau cealalta dintre emotii. Nu ai nici o alta posibilitate de alegere, pentru ca nu exista alta varianta. Dar ai liberul arbitru in legatura cu ce sa alegi dintre ele doua.

Am fost invatati sa traim in frica. Ni s-a spus despre supravietuirea celui mai bine adaptat, despre victoria celui mai puternic si despre succesul celui mai inteligent. Se spune deosebit de putin despre gloria celui mai iubitor. Si, astfel te straduiesti sa fi cel mai bine adaptat, cel mai puternic, cel mai inteligent – intr-un fel sau altul –si, daca in vreo situatie nu esti pe masura asteptarilor, ti-e teama ca ai ceva de pierdut, pentru ca ni s-a spus ca, a nu fi pe masura asteptarilor, inseamna a pierde.

admin

March 4th, 2014

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

2 + 15 =