Psihoterapie

Psihonavigare

de Tom Kenyon

Nota pentru cititor: Aveti aici primul dintre articolele web în curs de publicare pe tema psihonavigarii. Aceasta abilitate a creierului uman este atat de bogata si complexa, încat doresc sa mai adaug la aceasta piesa din cand în cand. Aceasta prima parte este o descriere a elementelor principale ale psihonavigarii, a celor trei caracteristici fundamentale ale acestor tipuri de fenomene mentale, a unui studiu de caz si are cateva sfaturi practice pentru cei care doresc sa exploreze psihonavigarea pentru ei însisi. Pentru a vedea intrarile viitoare, trebuie doar sa intrati pe site-ul www.tomkenyon.com sa va duceti la sectiunea de articole si sa dati clic pe psihonavigare.

Prima parte

Psihonavigarea este experienta mentala de miscare în spatiul interior (spatiul perceput de minte). Ea poate sa includa o miscare înapoi sau înainte în timp si/sau miscarea în orientari diferite de spatiu, alta decat cea traita în mod normal. Uneori, psihonavigarea poate sa includa si schimbarea sensului identitatii personale, ducand astfel la abilitati sau intuitii pe care omul nu le poseda în mod normal. Aceste stari ale mintii (atentie mentala) poate sa includa, de asemenea, intrarea într-o sau iesirea dintr-o experienta (cum ar fi memoria sau fantezia) pentru a obtine o informatie utila. Psihonavigarea este o abilitate fascinanta, care pare a fi inerenta în activitatea cerebrala umana.

Cercetarea în psihoneurologie a demonstrat ca activitatea EEG în raza alpha/theta poate stimula cornucopia fenomenelor neobisnuite – mai ales a celor care ajuta psihonavigarea.

Motivele pentru aceasta sunt înradacinate în neuropsihologia noastra. Cand activitatea cerebrala se încetineste din starea normala (treaza) beta (12-16 Hz) într-o stare mai relaxata alpha (8-12 Hz), se poate observa o scadere în tensiunea musculara, respiratorie, tensiunea arteriala si rata pulsatiei inimii. De asemenea, scad si hormonii de stres, cum ar fi adrenalina. Organismul fizic se relaxeaza, mai mult sau mai putin, depinzand de adancimea nivelul alpha si de durata mentinerii starii.

Spunand asta în general si bazandu-ma pe observatiile medicale personale, ca psihoterapeut în ultimii 23 de ani, afirm ca o activitate alpha sustinuta pentru macar 20 de minute genereaza acest efect relaxant pentru cei mai multi oameni.

În calitate de practician de hipnoza ericksoniana, de cele mai multe ori îmi ghidez clientii într-o stare profunda de atentie printr-o combinatie de limbaj metaforic ericksonian si o focusare simpla de atentie din partea clientului meu. Ii pun sa se concentreze asupra respiratiei lor sau, de exemplu, asupra extremitatile, cum ar fi un brat sau o mana. Aceasta concentrare de atentie mentala le schimba activitatea neurologica. Utilizarea unui limbaj metaforic, combinata cu atentia focusata din partea clientului, cauzeaza schimbari radicale în procesarea cerebrala.

În momente diferite ale sedintei noastre, clientii pierd legatura constienta cu mediul extern, de exemplu biroul meu, si, în schimb, intra într-o activitate adanca de genul viselor. Numesc  aceste stari visuri treze, deoarece persoana este chiar treaza si de multe ori asezata, dar experienta mentala este foarte similara cu cea a viselor. Teoretic, acesta este cauzata de o crestere în activitatea theta (4-8 Hz). Theta este o stare cerebrala mult mai încetinita decat alpha si, în timp ce alpha este caracterizata de o atentie relaxata, theta lasa persoana cu o constientizare tot mai scazuta a mediului extern. Realitatile mentale externe ale individului devin mai vioaie si în razele specifice theta (de obicei cele joase) si el pierde contactul perceptual constient cu lumea externa. Aceasta scadere a constientizarii externe, bazata pe senzori, se datoreaza numai faptului ca urmatoarea stare cerebrala dupa theta este delta (0.5-4 Hz). În delta exista putina constientizare a lumii externe, iar în razele joase delta nu exista nici o constientizare. Singura exceptie remarcabila, bazata pe cercetarea în domeniul meditatiei si somnului, are legatura cu persoana care mediteaza. Se pare ca o persoana care mediteaza experimentata relateaza despre un al patrulea stadiu de constiinta, în care corpul este vazut ca adormit, în timp ce mintea este constienta de ea însasi ca obiect al propriei atentii. Aceasta organizare a cercetarii provine în cea mai mare parte din Universitatea Maharishi si de la cercetatorii care studiaza efectele meditatiei transcendentale. Cercetarea este interesanta, dar fara concludenta pentru aceasta perioada. Totusi, bazandu-ma pe propria experienta si pe cea a altor persoana care mediteaza, stiu personal (si cei care, ca si mine, utilizeaza practici diverse de meditare) ca acest al patrulea stadiu de constiinta este o realitate experimentata.

Dar, sa ne întoarcem atentia spre theta, încat acesta este stadiul cerebral responsabil pentru experienta psihonavigarii.

Realitati EEG

În primul rand, de cate ori spun theta, alpha si asa mai departe, nu vreau sa afirm ca toata mintea este macar o data în starea energetica respectiva. Termenii alpha si theta sunt repere statistice. Mintea nu este niciodata într-o singura stare cerebrala (poate cu exceptia comei sau, desigur, a mortii). Dar, într-o minte vie si care functioneaza normal, exista numeroase tipuri de valuri cerebrale, care sunt generate simultan în toate partile. Oricine a vazut o harta cerebrala topografica EEG poate sa observe clar acest lucru. Daca înca nu ati vazut unul, va invit sa vedeti un model pe siteul meu www.tomkenyon. com: dati clic pe Cercetare cerebrala acustica (= Acoustic Brain Research) si duceti-va pe foaia întitulata Studiu anecdotal al efectelor EEG asupra formei de valuri ABR (=Anecdotal Study of EEG Effects on ABR Wave Form). Acesta prezinta patru EEG topografice pe care le puteti vedea on line.

Ceea ce devine foarte clar prin studierea hartilor cerebrale topografice este ca exista multiple game de activitati în curs de desfasurare în neocortex. În timpul studiilor EEG, care includ acest tip particular de tehnologie (neurodescriere) , cercetatorii compara toate datele brute venind prin electrozi si realizeaza o analiza statistica (care este facuta de obicei automat, de catre un software). Rezultatul este o reprezentare statistica a activitatii valurilor cerebrale care arata locul activitatii EEG, ce stari cerebrale sunt dominante în acel loc si puterea acelor valuri cerebrale.

Unii oameni zic ca „ati intrat în alpha sau theta”. Poate ca aceste etichetari împlinesc un scop pentru cei care le folosesc, totusi afirmatii de acest gen sunt false din punct de vedere neurologic.

Acesta ar putea parea un aspect prea tehnic pentru unii (cu exceptia savantilor), dar cred ca aceste clarificari sunt o parte vitala din întelegerea noastra privind starile neobisnuite ale corpului si ale mintii. Într-adevar, cand ne întoarcem atentia spre fenomenul mental al psihonavigarii, este important sa fim motivati în abordarea noastra. Nu cautam aici niciun fel de iluzii. Vrem mai mult sa dezvoltam un aspect al constiintei noastre care ne permite sa gandim si sa percepem „în afara obisnuitului” . Si, dupa experienta mea personala, nimic nu ne ajuta mai mult la asta ca actiunea mentala de psihonavigare.

Cele doua lumi împletite de theta

Cei zece ani ai mei în domeniul cercetarii mentale (mai ales pentru cercetari cerebrale acustice), m-au convins ca valurile theta creeaza o actiune dubla în interiorul neuropsihologiei noastre. Activitatea theta micsoreaza experienta noastra despre mediul extern si, în acelasi timp, ne deschide portile spre o perceptie în lumea interioara a experientei bazate pe senzori. Este ca si cum lumea exterioara ar disparea si, în locul ei, s-ar deschide o lume de atentie interioara vioaie si aparent reala.

Observatii medicale

Va dau un exemplu despre psihonavigare, întrucat cred ca acesta va ajuta în clarificarea catorva idei teoretice pe care le-am mentionat mai devreme. O femeie (s-o numim Jane, desi nu este numele ei real) a fost trimisa la mine pentru depresie. Isi pierduse recent  sotul, cu care se maritase cu mai mult de 20 de ani în urma. În ultimul an din viata, el suferise de o boala grava, iar sotia lui îi fusese îngrijitorul principal. Acum, el decedase si ea ramasese singura. Jane spunea ca îi era aproape frica sa iasa din casa sau sa interactioneze cu altii. Sotul ei fusese, dupa toate probabilitatile, centrul unic al atentiei ei în toti acesti ani.

Dupa ce am vorbit un pic despre viata ei si starea ei mentala/emotionala curenta, i-am pus sa asculte cateva piese muzicale înregistrate în prealabil pentru scopul exprimat de a genera stari schimbate de atentie/constientiz are. Cand Jane a aratat semne de relaxare dupa muzica, am început sa-i vorbesc cu o voce joasa, ca sa nu deranjez starea ei de relaxare tot mai adanca. Am folosit o metoda de constructie a limbajului numita metoda ericksoniana. Acest mod de utilizare a cuvintelor si a ritmului transmiterii este bazat pe munca de hipnoza medicala a dr. Milton Erickson. În fond, metoda creeaza metafore care au mesaje înfiltrate pentru mintea inconstienta. Una dintre frumusetile metaforei ericksoniene este, de asemenea, ca adanceste starea de transa, conducand mintea spre stadiile cerebrale mai joase – alpha, theta – si cateodata, chiar si delta.

Am început sa-i povestesc lui Jane despre o planta care a crescut prea mare pentru vaza ei.

Mai întai, planta a fost socata ca i-au luat oala veche, iar noua oala i s-a parut imensa. Planta n-a stiut ce sa faca. Dar, pana la urma, radacinile ei s-au raspandit în pamantul fertil, tragand spre ea tot necesarul pentru crestere. Iar, la sfarsit, dupa depanarea acestei povestiri ireale pentru circa 10 minute, planta a înflorit prin metode noi.

Cum Jane a intrat în starea de transa de atentie internalizata, mintea ei inconstienta a înteles ca povestea despre planta era de fapt o poveste despre ea. A înteles mesajul întocmai si, cand Jane a intrat într-o stare de transa si mai adanca, experienta despre ea însasi si lume s-a schimbat radical. Toti am disparut – ea, eu si camera. Stiu asta pentru ca, dupa terminarea sedintei, am discutat experienta ei.

La un moment dat, în timpul celei mai adanci parti a sedintei, Jane s-a transformat într-o planta. Mintea ei cognitiva a fost suspendata si nu s-a îndoit nici o clipa de experienta asta. A fost o planta si a fost resadita. Cum s-a întamplat acesta? S-a vazut într-un alt regat, ca o fiinta umana traversand înapoi prin toate experientele ei de viata. Atragea cumva putere si intuitie/perspicaci tate spre ea din aceste experiente prin moduri pe care nu le-a înteles si, totusi, le-a recunoscut. Si, dupa aceasta, ea, în calitate de planta, a fost ridicata la Dumnezeu. În lumina alba, sclipitoare a Raiului, Dumnezeu a iertat-o pentru tot ceea ce a crezut ca n-a facut bine cand l-a îngrijit pe sotul ei. În acest moment, Jane a început sa planga, iar lacrimile ei au adus-o în cele din urma înapoi din starea de transa la constientizarea persoanei proprii si a camerei.

A fost o experienta foarte emotionanta si eliberatoare pentru ea. Iar cand a venit timpul pentru o a doua întalnire, nu mai era depresiva. Îsi facea prieteni noi si s-a reîmprietenit cu relatiile ei vechi. Munca mea cu ea se sfarsise!

Exista foarte multe elemente în aceasta relatare pe care le-am putea analiza în detaliu, incluzand interrelatia cu adevarat fascinanta între limbaj si neuropsihologie. Dar atentia primara a acestei parti a articolului este de a explora cateva dintre aspectele de baza.

Nota pentru cititor: Daca nu cunoasteti metaforele ericksoniene si ati vrea sa le experimentati, cautati CD-ul întitulat Libertatea de a te schimba = Freedom to Change, numit înainte Libertatea de a fi/a exista = Freedom to be. Contine trei povestiri ericksoniene diferite menite sa creasca încrederea de sine si sa descreasca sabotajul propriei persoane. Este foarte eficace si un exemplu bun pentru metoda ericksoniana.

Neurologie, istorie personala si scop 

Neurologie

Primul lucru comun în toate experientele psihonavigationale este schimbarea activitatii valurilor cerebrale.

Experienta lui Jane de a fi o planta a fost ceea ce numesc eu o experienta neobisnuita. Pentru cei mai multi dintre noi, este rar sa ne vedem ca orice altceva decat o fiinta umana. Dar, în starile mentale mai fluide de alpha si, mai ales, de theta, aceste tipuri de experiente sunt mai obisnuite.

Folosirea sunetului si a muzicii ca un mijloc de schimbare a starii mentale are o istorie lunga si este documentata stiintific. Nu este de domeniul acestui articol sa o discutam, dar, daca vreti informatii neurologice solide despre relatia dintre neurologie si sunet, atunci va sugerez doua surse – un articol despre psihoacustica intitulat Tehnologia constructiilor ABR (Constructs of ABR Technology), pe care îl puteti gasi pe site-ul meu sub eticheta  Cercetarea cerebrala acustica (Acoustic Brain Research), si/sau cartea mea Stari mentale  (Brain States), editura New Leaf.

În orice caz, sunetul/muzica poate si chiar schimba starea mentala. Cand am pus muzica pentru Jane în biroul meu, i-am stimulat partea din creierul ei numita RAS, reticular activating system (sistemul reticular activat), care a schimbat activitatea valurilor cerebrale în neocortexul ei. Creierul ei a fost indus într-o stare mentala schimbata, caracterizata, fara dubii, prin cresteri de alpha si beta joase. Cu ajutorul muzicii îmbinate cu modelele de limbaj ale hipnozei ericksoniene, creierul lui Jane a generat cresteri masive de activitate theta, concretizate prin pierderea constientizarii realitatii externe. În aceasta stare a schimbarii mentale a spatiului theta s-a simtit ca o planta si a fost ridicata în Rai si asezata înaintea lui Dumnezeu.

Istorie personala

Experientele de psihonavigare sunt puternic afectate de istoria personala.

Cand Jane mi-a povestit de experienta ei dupa ce a revenit din transa, am întrebat-o cum L-a vazut pe Dumnezeu. Mi-a zis ca L-a vazut foarte clar. Avea par alb, o barba lunga si o roba alba care se misca usor în adiere. A simtit o liniste profunda langa El, lucru pe care nu l-a simtit niciodata înainte.

I-am pus aceasta întrebare datorita cercetarii mele personale si informale privind feta Divinitatii. Dupa mai mult de 20 de ani de cercetari de acest gen ceva se distinge: diversitatea incredibila a experientelor oamenilor cand se întalnesc cu versiunea lor de Divinitate.

Experienta lui Jane de a se transforma într-o planta si de a se ridica în Rai pentru a se întalni cu Dumnezeu era o experienta clasica de psihonavigare, desi nu trebuie sa ne ciocnim cu Divinitatea pentru a avea aceste experiente. Multe dintre aceste evenimente mentale n-au nimic spiritual sau religios în ele. Dar toate presupun schimbarea timpului si a spatiului perceput, ca si experiente diferite despre identitatea proprie.

În timp ce Jane era ocupata ca sa fie o planta, a fost, de asemenea, si într-un alt regat al mintii. S-a întors în timp pentru a aduna putere si perspicacitate din experientele ei trecute. A vazut si a simtit aceasta întamplare, chiar daca nu a stiut cum se poate întampla un astfel de lucru.

Aceasta separare a identitatii este chiar comuna în psihonavigare. Cand oamenii se supun unei psihonavigari si se misca în afara identitatii lor, înainte sau înapoi în timp, de multe ori se vad sau se simt atat în timp, cat si în afara lui. Cineva într-o stare treaza nu întelege nimic din aceasta. Dar, pentru cineva într-o stare mentala schimbata, caracterizata prin cresteri mari în activitatea theta, abilitatile acestea sunt evidente. Acestea nu trebuie explicate. Sunt experimentate direct, chiar daca încalca idei personale anterioare despre natura timpului si spatiului.

Scopul

Experientele de psihonavigare sunt generate de o interactiune între stari cerebrale schimbate, istorie personala si scop.

Cand Jane a intrat în experienta ei de psihonavigare acesta era menita scopului vindecarii ei. S-a dus la un terapeut din cauza depresiei, iar acest eveniment a avut loc în biroul lui (adica al meu).

Fixarea intentiilor este cruciala pentru existenta experientei psihonavigationale. Acesta nu se întampla asa, din senin: ceva o declanseaza.

Una dintre premisele mele este ca psihonavigarea este o abilitate inerenta a mintii umane. Tot ceea ce necesita este stimulare si un mediu potrivit.

Într-adevar, în conditii potrivite, Jane ar fi putut sa experimenteze evenimentul ei psihonavigational în mai multe locuri, incluzand si o slujba religioasa cu muzica, sau chiar într-un vis.

Cele trei elemente ale unei psihonavigari de succes

Istoria proprie (personala) are grija de ea însasi în psihonavigare. Este filtrul si bazinul informatiei prin care si din care sunt create toate experientele. Asa ca nu este nevoie sa ne ocupam de ea în mod direct. Ea face parte din goblenul care alcatuieste experienta mentala, mai ales în timpul psihonavigarii.

Totusi, alte trei elemente au nevoie de atentie, pentru ca sunt mijloace prin care generati, constient sau inconstient, experientele de psihonavigare.

Cele trei elemente cruciale pentru oricine încercand psihonavigarea sunt:

1.     mijloace de a schimba activitatea valurilor cerebrale pentru ca sa patrunda în gama/raza joasa a activitatii alpha si theta

2.     un scop clar în ceea ce trebuie explorat, de exemplu o problema particulara, o memorie, un vis etc.

3.     o metodologie dovedita (experimentata deja).

Metodologie

Este puterea metodei corecte. Acesta este chiar un subiect de proportii imense! Exista atatea moduri de a ajunge la Wonderland – Tara de minuni (Geamul magic de alpha si theta), încat ma îndoiesc ca le-as putea explora pe toate, oricat de lung ar deveni acest articol.

Daca sunteti serios interesati de psihonavigare, as sugera sa explorati atatea moduri de realizare a ei cat este posibil. Cu cat mai multe tehnici v-ati însusit, cu atat veti fi mai eficient. Dupa ce gasiti un drum/o tehnica, sa nu va odihniti: gasiti noi metode!

Toate acestea fiind spuse, va ofer cateva principii simple care va vor ajuta sa începeti. Primul dintre acestea este primul element crucial pe care l-am mentionat mai devreme – schimbarea starii mentale. Daca sunteti o persoana care mediteaza experimentata, faceti deja acest lucru întotdeauna cand intrati într-o stare de meditatie. Ceea ce ar putea fi diferit aici este ca linistea nu este destinatia finala. Linistea interioara este numai directia spre intrare, pragul spre o stare mentala diferita.

Un alt drum efectiv de a schimba activitatile valurilor cerebrale poate fi prin forme specifice de muzica si/sau modele de sunete. Acesta este un alt subiect vast. Obligatoriu trebuie sa fie muzica fara cuvinte si cu un model/ritm care este neîntrerupt, lent si neschimbator. Acest tip de muzica nu este de divertisment. Este distractiv mai mult pentru ca reprezinta un mod de a încetini activitatea valurilor cerebrale. Exista o sumedenie de compozitii muzicale, unele chiar bune, dar, sincer, cele mai multe sunt foarte proaste. Daca ascultarea unei piese muzicale va face mai linistit si directionat spre interior, atunci se prea poate sa fi gasit ceva potrivit pentru dumneavoastra.

Daca vreti sa încercati una dintre înregistrarile mele, v-as sugera Bazinul infinit (Infinite Pool), care este numit în unele versiuni si Activarea mintii holografice (Activate the Holographic Mind) – cand este achizitionat ca o parte a librariei ABR. Aceasta înregistrare psihoacustica stabileste un matrix de tonuri foarte complexe, care este absolut perfect pentru actul psihonavigational. De fapt, ca drum acustic pentru producerea starii psihonavigationale, nu este nimic mai aproape ca acesta. Dar, desigur, eu sunt cel care zice asta!

Puteti schimba activitatea valurilor cerebrale pentru a intra într-o stare ideala a mintii de psihonavigare cu ajutorul meditatiei si/sau psihoacusticii.

Eu, personal, prefer cele doua metode mentionate mai sus, dar exista si altele. Daca aveti o masina de sunete si lumina, uneori numita mecanismul distractiei mintale, puteti s-o folositi în mod sigur pentru a creste activitatea alpha si theta.

O paranteza aici: banuiesc ca unii dintre cititorii mei s-ar putea sa experimenteze cu droguri pentru a stimula stari neobisnuite ale mintii. Desi nu exista dubii ca aceste droguri schimba activitatea valurilor cerebrale, ca si a modelelor neurotransmitatoare , totusi, din aceste metode lipseste ceva crucial. În afara faptului ca sunt ilegale în cele mai multe locuri si au posibile efecte neurotoxice, drogurile nu cresc controlul propriu. Acest termen se refera la abilitatea de a controla experientele proprii. Drogurile pot sa cauzeze, fara dubii, stari schimbate ale mintii, dar nu puteti sa le controlati. Iar cand starea euforica a trecut, nu puteti sa reintrati în aceste stari numai dupa vointa voastra. Acesta este asa pentru ca mintea dumneavoastra nu a învatat sa creeze aceste stari. Dar, daca învatati sa va controlati activitatea valurilor cerebrale dupa vointa, atunci chiar aveti ceva la îndemana. Atunci sunteti un psihonaut veritabil, cum mi s-a prezentat mie cineva recent. Pana cand nu învatati sa va controlati calatoriile în regatele interioare ale constiintei, sunteti numai la efectul mecanismului sau materialului de transportare. Sugestia mea este sa va stapaniti roata mintii proprii si sa nu va predati drogurilor, cultului, religiei sau chiar si televiziunii.

Intentia

Sa presupunem ca v-ati ales o metoda pentru a schimba starea mentala. Pentru asta trebuie sa aveti o intentie/un scop clar. Psihonavigarea este o unealta mentala fantastica si, desi puteti sa explorati numai spatiul intern pentru a vedea ce se întampla, puteti sa fiti si practici. Puteti sa folositi psihonavigarea pentru a obtine informatii si perspicacitate despre aproape tot. Trebuie numai sa va stabiliti intentia înaintea începerii si multe dintre fenomenele aparute vor avea legatura cu acest scop.

Ritualurile mintii

Psihonavigarile includ miscarea în spatiul interior perceput. Ca si în cazul miscarii prin spatiul fizic, trebuie sa aveti un sistem al pastrarii unei piste unde va aflati. Daca, de exemplu, ati conduce masina spre un loc departe, ati folosi probabil o harta pentru a localiza pozitia voastra în raport cu destinatia. Daca ati zbura un avion, ar trebui sa va localizati pozitia nu numai în legatura cu drumul vostru de zbor, dar si în legatura cu altitudinea voastra.

Reperul fundamental pentru calatoria în spatiul interior este un fel de prag. Aceasta imagine mentala separa spatiul perceput normal de aceea a spatiului neobisnuit al psihonavigarii. Cand traversati pragul intrati într-o alta lume, una plina de magie si posibilitati imense. Spatiul perceput este mai fluid aici. Timpul este maleabil si se poate misca înainte sau înapoi sau chiar sus si în afara timpului perceput. Puteti sa va întoarceti la memoria unui eveniment trecut si sa-l traiti/experimentat i din perspective diferite. Aceasta castigare a perspectivelor va ofera informatii care s-ar putea sa nu fie disponibile pentru dumneavoastra cand sunteti fixati într-o linie a timpului de doua dimensiuni.

Puteti chiar  sa mergeti înainte în timp si sa experimentati timpuri posibile variate, toate fiind expresiile posibilitatilor si probabilitatilor viitoare.

Cum intrati mai adanc în aceasta stare interioara a mintii, puteti sa treceti prin transformari extraordinare ale personalitatii proprii. Puteti, de exemplu, sa deveniti o creatura zburatoare, nelegata de gravitatie, si dupa aceea sa va luati zborul în alte lumi. Puteti sa deveniti si un semizeu sau orice fel de supraom. Aceste tipuri de explorari pot fi atat de puternice, încat puteti sa aduceti înapoi informatii si noi moduri de existenta imediat ce  ajungeti înapoi la perceperea normala a identitatii personale.

Pragul este în esenta un ritual al mintii. Este un semnal pentru mintea voastra inconstienta ca alegeti sa pasiti într-un spatiu mental nou, un regat interior în care legile timpului si ale spatiului nu sunt la fel ca  în realitatea perceputa normal. Într-adevar, este o schimbare a timpului si spatiului percepute, adica a fibrelor si a împletirii, care permite în primul rand psihonavigarii sa aiba loc.

Mai jos sunt doua tipuri de praguri. Sunt mijloace simple de a intra în spatiul psihonavigational, dar exista sute de moduri pentru asta. Va dau aceste doua variante pentru ca sunt relativ simplu de construit în imaginatie si sunt foarte utile pentru începatori. În completarile viitoare ale acestui articol va voi prezenta mai multe metode, complexe.

Modalitatile (de simtire) senzoriale si de creare a pragului

O sa explorez acest subiect mai departe si în viitor, dar este important de mentionat conceptul de baza aici. Si ce este acest concept de baza? Fiecare fiinta îsi creeaza experienta spatiului interior prin modalitatea eul-ui senzorial primar. Acesta înseamna ca, daca sunteti unul vizualizator, veti vedea pragul si ceea ce este dincolo de el. Daca va bazati pe simturi (kinestezic) , s-ar putea sa nu vedeti nimic în ochii mintii; o sa simtiti, mai mult, pragul. Daca auziti o voce interioara descriind experientele dumneavoastra, atunci sunteti auditivi si s-ar putea sa nu vedeti sau sa simtiti nimic. S-ar putea sa auziti numai o voce descriind pragul si lumile care exista în cealalta parte. Este posibila si trairea combinatiei dintre oricare aceste modalitati. O a patra posibilitate este perceperea pragului prin dezvaluire mentala directa sau indirecta. Acesta este un fel de cunoastere. Stii, pur si simplu, ce este un prag, cum arata si ce este în partea cealalta.

În spatiul pur nu exista informatie senzoriala directa. Este vital sa întelegem asta. Psihonavigarea nu este o vizualizare. Nu trebuie sa vedeti nimic. Daca vedeti, e bine si asa. Dar daca nu, sa nu va îngrijorati. Lasati-va purtat de simtul care vi se pare cel mai natural.

Trecerea pragului

Imaginati-va trecand o usa sau un portal. Cand faceti asta, va comunicati mental ca ati trecut de la lumea voastra zilnica, într-o alta lume.

Daca v-ati propus scopul, de exemplu, ca vreti sa explorati, aceasta lume va reflecta sau contine imagini si informatii despre dorinta exprimata. Este atat de simplu! Dupa ce ati trecut pragul, va urmati intuitia si va întoarceti spre directiile care va cheama. De aici, lasati-va purtati de val! Experimentati tot ceea ce se iveste în fata voastra, în acest spatiu!

Casa scarilor în sus si în jos

Acesta este un prag fascinant, pentru ca împlineste doua lucruri simultan. În primul rand, separa linia dintre spatiul perceput obisnuit si spatiul extraordinar al psihonavigarii. Aceasta este functia principala a unui prag. În al doilea rand, aceasta metoda speciala stabileste directia miscarii.

Va imaginati ca urcati si coborati pe scari. Daca vreti sa fiti artistici, puteti sa va imaginati o scara spiralata, sau o alta forma plina de fantezie. Important este sa va miscati: în sus ori în jos.

Mintea voastra inconstienta interpreteaza aceasta directie a miscarii ca pe o îndrumare sau comanda de a se misca în acel tip al spatiului interior. Coborarea va activa mintea inconstienta de a arata ce contine – amintiri si forte psihologice principale. Urcarea activeaza ceea ce este numit uneori mintea superioara superconstienta. Acesta este regatul Luminii, al îngerilor si al perceptiei înaltatoare.

Samanii indigeni se refera de multe ori la aceste doua lumi, ca la Lumea de dedesubt si Lumea Cerului. În completarile viitoare la acest articol vreau sa discut aspecte fascinante de antropologie culturala, pentru ca este în legatura cu samanismul si arta psihonavigarii. Dar sa ne întoarcem atentia spre baze.

Punerea în actiune

Înainte sa începeti psihonavigarea, va sugerez sa va stabiliti scopurile. Hotarati-va ce vreti sa obtineti din punctul de vedere al informatiei si perspicacitatii. Va sugerez, de asemenea, sa tineti aproape un jurnal de psihonavigare. Dupa ce ati terminat fiecare sedinta, notati-va cateva idei, pentru a va antrena memoria cand le recititi. Acest tip de jurnal este de nepretuit, deoarece majoritatea contextului/ imaginii dezvaluite în psihonavigare va avea legatura cu scopul/intentia dumneavoastra. Cel mai bine este sa notam pe scurt esenta experientei noastre, imediat ce am terminat sedinta, pentru ca psihonavigarile sunt generate din stari de constiinta schimbate, similare cu visele. Si, ca si visele, detaliile sunt uitate cu usurinta.

Aceasta se datoreaza faptului ca anumite tipuri de amintiri sunt legate de stari mentale si emotionale specifice. Cand psihonavigati, sunteti într-un loc precis de evenimente neurologice si de stari mentale rezultate. Cand iesiti din acele stari mentale, amintirile experientelor devin mai putin vii, iar informatia cruciala, care parea evidenta, se pierde repede.

Într-o sedinta tipica de psihonavigare, de cele mai multe ori stati pe scaun. Este posibil si sa va întindeti, dar cand valurile cerebrale se încetinesc, exista o tentatie sa adormiti. Desi acest tip de somn si visurile generate de acesta pot fi foarte interesante, totusi acestea nu sunt psihonavigari. Psihonavigarile nu sunt caderi libere în stari schimbate ale mintii, ci sunt calatorii controlate si îndrumate în spatiul interior al constiintei.

Schimbati-va starea mentala. Vreti sa cresteti activitatea alpha si theta. Acesta este baza neurologica pentru toate psihonavigarile, fara a tine seama de forma si traditia din care provine. Asa ca, asigurati-va ca folositi o metoda care produce si mentine aceasta crestere alpha/theta. Pentru cei mai multi oameni, mai ales începatori, aceasta înseamna probabil folosirea muzicii psihoacustice, create pentru scopul unic de a creste aceasta activitate neurologica.

Cum simtiti ca alunecati într-o stare mai relaxata a mintii si a corpului, care este tipica pentru activitatea crescuta de alpha si theta, imaginati-va unul dintre praguri. Treceti pragul si începeti sa explorati ce gasiti în spatiul de dupa portal.

Spatiul este frontiera finala. Si nu numai în afara spatiului, ci si spatiul interior. Psihonavigarea, sa împrumut o fraza de la Aldous Huxley, deschide repede usile perceptiei. Prin aceste portaluri interne ale mintii, va asteapta lumi noi de paradoxuri si magie. Exista comori aici: noi perspicacitati, noi feluri de a fi si noi feluri de a vedea – pe voi si lumea. Desi imaginea dezvaluita în fata voastra va poate lasa fara cuvinte si poate cere respect, ceea ce conteaza cel mai mult este ce faceti cu ce ati descoperit. Si asa si este! Cred ca cei care se ocupa de psihonavigare vor înfrunta, probabil, provocarea noastra cea mai mare aici, în lumea asta ciudata, între lumea zilnica în care traim si lumea neobisnuita si extraordinara, care exista în noi.

Exista atat minuni, cat si pericole în spatiile care se deschid în fata dumneavoastra, prin actul psihonavigarii. Minunea este mai evidenta, pericolul – mai ascuns.

Acesta se datoreaza faptului ca, pentru unii dintre noi, lumile interioare de existenta sunt mai dezirabile decat lumea externa a vietii de zi cu zi, cu toate complicatiile si provocarile ei inerente. Aceasta este cu mai mult adevarat acum, cand intram într-o noua perioada planetara si colectiva, cu o nesiguranta si cu un conflict tot mai mari. Si, totusi, se întampla aici, în fabrica experientei de viata în care constiinta este obtinuta si întelepciunea este falsificata! De aceea, folosirea psihonavigarii, ca o evadare din realitate, ar fi cu adevarat nefericita. Cred ca cel mai uimitor lucru este sa construim un pod între lumea noastra interioara si lumea exterioara a vietii noastre. Ambele lumi sunt îmbogatite, daca exista un flux liber de schimb între ele. Iar lumea în care traim are nevoie foarte mare de aceasta forma noua de moneda de schimb!

admin

October 25th, 2013

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

six + 8 =