Psihologie

NOI TRAIM UNII CU ALTII – OSHO

 

Noi traim unii cu altii, dar nu stim ce inseamna sa traiesti in cuplu. Putem trai ani de zile impreuna fara sa aflam acest lucru. Privim pretutindeni in lume: oamenii traiesc impreuna, nimeni nu traieste singur: sotii cu sotiile, sotiile cu sotii, parintii cu copiii, parintii cu prietenii. Toti traiesc alaturi de alti oameni. Viata nu exista decat in asociere, dar stim noi ce inseamna asocierea?
Traiesti alaturi de o sotie timp de 40 de ani si poate ca nu ai trait impreuna cu ea nici macar o singura clipa. Chiar si cand faci dragoste cu ea te gandesti la alte lucruri. Nu esti prezent,. iar dragostea devine un act mecanic.
Am auzit ca odata Mulla Nasruddin s-a dus la un film cu sotia. Erau casatoriti de cel putin 20 de ani. Filmul la care s-au dus era un film de dragoste. La plecare, sotia i-a spus lui Mulla: “Nasruddin, tu nu faci niciodata dragoste cu mine asa cum au facut actorii aceia. De ce?”
Nasruddin i-a raspuns: “Esti nebuna? Stii cu cat sunt platiti sa faca asemenea lucruri?”
Oamenii traiesc alaturi unii de altii, dar nu se iubesc. Noi nu iubim decat atunci cand putem obtine anumite beneficii de pe urma iubirii noastre. Cum poti iubi pe cineva daca astepti sa obtii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfa. Ea nu mai este o relatie, o tovarasie, o celebrare. Noi nu suntem fericiti atunci cand suntemi alaturi de celalalt; cel mult ne toleram.
Sotia lui Mulla Nasruddin se afla pe patul de moarte. Doctorul i-a spus lui Mulla: “Nasruddin, trebuie sa fiu sincer cu tine; in asemenea clipe, cel mai bine este sa fi sincer. Sotia ta nu mai poate fi salvata. Boala a avansat prea mult, asa ca trebuie sa fi pregatit. Incearca sa nu suferi, accepta fatalitatea. Acesta este destinul tau. Sotia ta va muri.”
Nasruddin a raspuns: “Nu-ti fa probleme. Daca am suferit alaturi de ea atatia ani, mai pot indura cateva ore!”
Cel mult, noi ne toleram unii pe altii. Iar atunci cand gandesti in termeni de toleranta, viata impreuna devine suferinta. Asa se explica de ce spunea Jean-Paul Sartre, ca celalalt inseamna iadul… caci alaturi de el nu faci decat sa suferi, esti dominat. Celalalt iti face probleme, iar tu iti pierzi libertatea si fericirea. Viata in cuplu devine o rutina, ceva ce trebuie tolerat. Daca ne toleram reciproc, cum am putea cunoaste frumusetea vietii in cuplu? Este imposibil.
Noi nu stim ce inseamna casnicia, caci acest cuvant inseamna celebrarea vietii in cuplu. Ea nu se reduce la un certificat. Nici un oficiu de la primarie nu ne poate darui o casnicie, nici un preot nu ne poate face acest dar. Casnicia inseamna o revolutie uriasa in planul fiintei, o imensa transformare a modului de viata, care nu se poate petrece decat daca ajungem sa celebram statul impreuna, daca celalalt nu mai e pur si simplu celalalt, daca noi nu mai suntem noi pur si simplu noi. Cei doi nu mai sunt doi, intre ei a aparut o punte, au devenit unul, dintr-o anumita perspectiva. Din punct de vedere fizic raman doi, dar in ceea ce priveste fiinta lor interioara, au devenit unul. Poate ca sunt cei doi poli ai existentei, dar existenta lor este una singura. A aparut o punte.
Foarte rar se intampla sa dai de o casnicie adevarata. Oamenii traiesc impreuna pentru ca nu pot trai singuri. Retine: pentru ca nu pot trai singuri, acesta este unicul motiv pentru care traiesc impreuna. Sa traiesti singur nu este deloc confortabil, cheltuiesti mai multi bani, este dificil. De aceea traiesc oamenii impreuna. Motivatiile lor sunt in totalitate negative.
Un barbat urma sa se casatoreasca, iar cineva l-a intrebat: “Ai fost intotdeauna impotriva casatoriei. Cum se face ca ti-ai schimbat parerea?” Omul a raspuns: “Se apropie iarna si se pare ca va fi una foarte friguroasa. Costurile cu incalzirea ma depasesc, iar o nevasta mi se pare mai ieftina.”
Aceasta este logica. Traim unii cu altii deoarece este mai confortabil, mai convenabil, mai ieftin. Sa traiesti singur este intr-adevar dificil: o nevasta iti poate aduce atat de multe lucruri. Iti poate face menajul, iti poate gati, poate fi o slujitoare, o ingrijitoare – atat de multe lucruri. Ea reprezinta cea mai ieftina mana de lucru din lume. Face atatea lucruri fara sa fie platita deloc. Totul este doar o forma de exploatare. Casnicia este o forma de exploatare, nu un act de comuniune. De aceea, ea nu conduce in mod normal la fericire. Nu are cum. Cum s-ar putea naste floarea necatarului din radacinile exploatarii?
Mai exista si asa-zisii nostri sfinti, care afirma ca noi suntem nefericiti deoarece traim in familie, deoarece traim in lumea exterioara. Ei spun: “Renuntati la toate, parasiti totul!”. Logica lor pare sa fie justa, dar nu pentru ca este intr-adevar justa, ci pentru ca noi nu am cunoscut comuniunea. Daca am fi cunoscut fericirea prin comuniune, i-am fi luat pe toti in ras. Cine a cunoscut fericirea prin comuniune, L-a cunoscut pe Dumnezeu; cine a cunoscut adevarata casnicie, L-a cunscut pe Dumnezeu, caci iubirea este cea mai directa cale catre acesta.
Noi nu cunoastem insa comuniunea si traim impreuna fara a sti ce inseamna acest lucru; traitm in acest fel timp de 70-80 de ani, fara a sti ce este viata. Ratacim fara a prinde radacini in solul fertil al vietii. Trecem de la un moment la altul fara sa savuram vreunul. Aceasta stiinta de a trai viata nu ni se daruieste la nastere; ea nu este ereditara.
Viata apare o data cu nasterea, dar intelepciunea, experienta, extazul – acestea trebuie sa fie invatate. Savoarea vietii trebuie invatata, trebuie sa crestem, sa ne maturizam, pentru a o putea trai.
Viata nu poate fi cunoscuta decat la maturitate. Dar noi traim si murim ca niste copii. Nu crestem niciodata. Nu ajungem la maturitate. Ce este maturitatea? A fi copt din punct de vedere sexual nu inseamna a fi matur. Daca-i intrebam pe psihologi, acestia afirma ca varsta mentala medie a adultului ramane pe la 13-14 ani. Corpul fizic creste, dar mintea isi opreste cresterea pe la varsta de 13-14 ani. Nu-i de mirare ca ne comportam atat de prosteste, ca viata noastra este doar un lung sir de nazbatii! O minte care nu a crescut nu poate face decat prostii. O minte imatura va arunca intotdeauna responsabilitatea pe ceilalti. Ne simtim nefericiti si suntem convinsi ca suntem asa din cauza ca cei alaturi de care traim na fac viata un iad. “Celalalt este iadul”. Dupa parerea mea, aceasta afirmatie a lui Sartre este foarte imatura. Pentru un om matur celalalt poate deveni la fel de bine si Raiul. De fapt, el este ceea ce suntem deja noi, caci el nu este decat oglinda in care ne privim.
Cand spun maturitate, ma refer la o anumita integritate interioara. Aceasta nu va aparea decat atunci cand vom inceta sa-i mai facem pe altii responsabili pentru suferintele noastre, cand vom incepe sa intelegem ca noi suntem singurii responsabili pentru ele. Acesta este primul pas catre maturitate: eu sunt responsabil. Orice s-ar intampla, eu sunt vinovat.
Daca ne simtim tristi, sa ne punem intrebarea: “a cui este vina?” Daca acceptam ca este vina voastra, mai devreme sau mai tarziu vom inceta sa facem foarte multe lucruri pe care le facem la ora actuala. In fond, aceasta este esenta stravechii teorii a karma-ei. Noi suntem singurii responsabili. Sa incetam sa mai spunem ca societatea este responsabila, ca parintii nostri sunt de vina, ca situatia economica ne-a adus in aceasta stare; sa nu mai aruncam responsabilitatea asupra altora. Noi suntem singurii responsabili.
La inceput, ni se va parea o povara, caci acum nu vom mai putea arunca vina pe altcineva. Dar trebuie sa ne-o asumam…
Cineva l-a intrebat pe Mulla Nasroddin: “De ce esti atat de trist?”
Mulla a raspuns: “Sotia mea a insistat sa nu mai joc carti si alte jocuri de noroc, sa nu mai fumez si sa nu mai beau. Am renuntat la toate aceste lucruri.”
Omul a spus: “Sotia ta trebuie sa fie foarte fericita acum”.
Nasruddin: “Tocmai asta e problema. Acum nu mai are de ce sa se planga asa ca este foarte nefericita. Incepe sa vorbeasca, dar nu are de ce sa se planga. Acum nu ma mai poate face responsabil pe mine pentru nefericirea ei. Credeam ca daca o sa renunt la toate aceste lucruri o voi vedea mai fericita, dar a devenit mai nefericita ca oricand. ”
Daca am continua sa aruncam responsabilitatea asupra altora si toti ar face ceea ce le spunem sa faca, mai devreme sau mai tarziu ne-am sinucide. In cele din urma, nu am mai avea asupra cui sa aruncam vina.
De aceea, este bine sa ne pastram cateva greseli; asta ii ajuta pe ceilalti sa fie fericiti. Daca ar exista un sot perfect pe lume, sotia lui l-ar parasi. Cum poti domina un sot perfect? De aceea, chiar daca nu dorim acest lucru, sa facem cateva greseli pentru ca sotia noastra sa ne poata domina si astfel sa fie fericita!
Daca exista undeva un sot perfect sigura solutie este divortul. Gaseste un barbat perfect si vei fi automat impotriva lui, caci nu-l mai poti condamna, nu-i mai poti atribui nici o gresala. Mintile noastra adora sa arunce responsabilitatea asupra celorlalti, sa se planga, caci in acest fel se simt bine, intrucat nu se mai simt responsabile. Aceasta eliberare este insa foarte costisitoare. Ea nu este reala, dimpotriva, povara devine din ce in ce mai mare, dar noi nu ne dam seama.
Oamenii traiesc cate 70 de ani, vieti la rand, fara sa stie ce este viata. Ei nu ajung la maturitate, nu se integreaza, nu sunt centrati. Ei nu traiesc decat la periferie. Daca periferia noastra se intalneste cu periferia altora, ciocnirile sunt inevitabile. Pe de alta parte, daca suntem tot timpul preocupati de greselile altora, nu putem trai decat la periferie. Daca vom realiza ca “Eu sunt singurul responsabil pentru existenta mea. Orice s-ar intampla, eu sunt cauza care a generat acest lucru.”, atunci constiinta noastra trece brusc de la periferie in centru. Abia acum incepem sa devenim centrul existentei noastre.
De acum inainte vom putea face foarte multe lucruri. Daca nu ne place ceva, putem renunta la el; daca ne place altceva, il putem adopta. Daca ni se pare ceva adevarat, il putem urma; daca simtim ca nu este adevarat, putem sa-l evitam, caci acum suntem centrati si inradacinati in sine.

Gabriela Bumbac

October 31st, 2013

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

6 + 13 =