Spiritualitate

Mecanismul rugaciunii

În invizibil există numeroase categorii de inteligențe aflate în relație cu omul, deși acesta nu este conștient, de cele mai multe ori, de aceste prezențe. Unele dintre aceste inteligențe sunt puteri spirituale imense, altele, foarte puțin dezvoltate, dotate cu o conștiință inferioara. Această latură ocultă a naturii este cunoscuta în toate religiile.

Lumea întreagă este plină de ființe vii, invizibile ochilor fizici. Aceste lumi invizibile pătrund în lumea vizibilă, astfel încât în jurul nostru se află în permanență o multitudine de inteligențe. Unele dintre aceste ființe se lasă influențate de cererile noastre, altele sunt gata să se supună voinței noastre.

Creștinismul recunoaște existența inteligențelor superioare și le dă numele de îngeri. Acești îngeri sunt spirite aflate în serviciul lui Dumnezeu. Alte ființe care ocupă spatiile invizibile sunt cele create de om, căci vibrațiile gândurilor și dorințelor sale determină forme de materie subtilă care se mențin datorită acestor vibratii.
Formele-gând se unesc cu elementalii din natură și durează atât timp cât sunt hrănite de autorul lor. Este important de reținut faptul că gândirea este creatoare pe toate planurile, inclusiv în planul fizic. Ea poartă numele de formă-gand atunci când se manifestă în planurile astral sau mental. Gândurile pot pierde sau salva oameni, dupa cum sunt false sau adevărate, pozitive sau negative. Este sigur că putem crea în corpul nostru fizic o boală, numai gândind-o cu persistență. De aceea este foarte important să ne controlăm în mod continuu gândurile pentru a nu accepta decât gândurile pozitive, de iubire, de altruism, sănatate și bucurie. Conform principiului rezonanței, gândurile de o anumită vibrație atrag gânduri de vibrație similară și energiile corespunzătoare.

Revenind la ființele care populează spațiile invizibile, omul creează astfel o armată de servitori invizibili, care parcurg lumile invizibile, căutând să execute voina sa.

Când o persoană formulează o rugăciune din categoria A, ea poate fi îndeplinită în multiple moduri. Cel care așteaptă de la Dumnezeu bunuri materiale de care are nevoie, îi va cere pâinea cea de toate zilele la fel de natural ca și copilul, care se adresează Tatălui său, mamei sale. Un exemplu tipic pentru aceste fel de rugaciune este dat de George Muller din Bristol, un cunoscut filantrop care în epoca începuturilor operei sale de caritate, nu avea nici prieteni, nici bani. El se ruga pentru a obține hrana necesară copiilor orfani, a căror existență depindea de el, și obținea întotdeauna suma fixată, corespunzând nevoilor momentului. Rugăciunea lui Muller era o comandă vie și energică, iar aceasta crea o forma-gând care se rezuma la o singură idee: “este nevoie de ajutor – este nevoie de pâine!” și, parcurgând lumea subtilă, ea căuta.

Există întotdeauna oameni caritabili care doresc să daruiască și să ajute persoanele aflate în nevoie și caută, la rândul lor, ocazii să dăruiască. Un asemenea om este pentru forma-gând ceea ce magnetul este pentru pilitura de fier: el o atrage. Forma-gând trezește în creierul său vibrații identice cu ale sale, el vede un mod de a pune în aplicare intențiile sale caritabile, semnează un cec și îl pune la poștă. Pentru George Muller, Dumnezeu este cel care a pus în inima donatorului ideea de a dărui și de a da ajutorul necesar. Această explicație este exactă, dacă dăm cuvintelor sensul lor profund, pentru că nu există viață, nici energie în universul lui Dumnezeu care să nu purceadă din El, dar agentul intermediar a fost forma-gând creată prin rugăciune, în virtutea legilor divine.

Un rezultat asemănător se poate obține și printr-un efort metodic de voință, fără rugăciune. Este necesar însă pentru aceasta, să se cunoască bine mecanismul și modul de a-l aplica. Este necesar să se cunoască legea afirmației, lege pe care se bazează de altfel și rugăciunea. Potrivit acestei legi, când se afirmă un lucru, acest lucru se formează în invizibil. Din acest moment el există și atrage catre el tot ce este necesar pentru a se manifesta în planul vizibil. Această lege a afirmației este expusă de Iisus când afirma: “Tot ceea ce cereti când vă rugați, credeți că ați și primit și veți vedea că se împlinește”.

Se poate petrece ca astfel de rugăciuni să ramană însă fără răspuns. Explicația acestui fapt constă în aceea că orice om contractează în viață datorii pe care trebuie să le platească. Gândurile sale negative, dorințele și acțiunile sale negative au format obstacole în calea sa și uneori îl închid între zidurile închisorii construite de el însuși. O datorie constituită printr-o acțiune rea se plătește prin suferință: omul trebuie să suporte consecințele răului pe care l-a comis. De exemplu, a meritat, ca urmare a răului cauzat, să moară de foame? Nici o rugaciune a sa nu va putea să-i modifice soarta. Forma-gând astfel creată va căuta, dar nu va gasi. Ea va întalni valul de rău din trecut, care o respinge.

Analizând rugaciunile din categoria B, vom constata că rugaciunile care cer ajutor în caz de dificultați morale și intelectuale, au un dublu rezultat: ele acționează direct, declanșând ajutorul cerut, ele reacționează direct asupra persoanei care se roaga. Ele atrag atenția îngerilor și discipolilor, care lucrează în afără corpurilor fizice, care caută fără încetare să dea ajutor și asistență celui care cere. Sfaturile, încurajarea, lumina, sunt comunicate atunci constiinței cerebrale, iar rugăciunea se află împlinită în felul cel mai direct. “și căzând în genunchi, el se ruga…Iar un înger venit din cer îi aparu pentru a-l încuraja” (Luca, XXII, 41, 42). Aceste rugăciuni primesc de asemenea ceea ce numim un răspuns subiectiv: este vorba de reacția rugăciunii asupra celui care o pronunță. Prin faptul că se roagă, inima și mentalul său devin receptive. Aceasta face ca natura inferioară să se liniștească, permițând în același timp forței și luminii superioare să coboare în el, în valuri, fără să întalnească obstacole.

Când rugăciunea cere lumină spirituală sau creștere spirituală, asistența exterioară și interioară este mai puternică. Toate ajutoarele, fie ca sunt îngeri sau oameni lucrând în afara corpurilor fizice, favorizează din toate forțele lor progresul spiritual, sesizând toate ocaziile care le sunt oferite de sufletele care aspiră către lumină și adevăr. Pe de altă parte, aceste aspirații pun în joc energiile unei puteri superioare, căci dorința spirituală arzătoare provoacă un răspuns care emană din planul Spiritului.

Rugăciunile cele mai înalte din categoria B duc inevitabil și aproape insesizabil la cele din categoria C. Rugăciunea pierde aici caracterul său de cerere; ea constă fie dintr-o meditatie asupra lui Dumnezeu, fie dintr-o adorație. Rugăciunea devine contemplație. Un tăran bătrân stătea singur pe ultima bancă a unei biserici goale. Întrebat ce asteaptă, a raspuns: “Îl privesc și mă privește…”

Într-o lucrare apocrifă “La cosmogonie d’Urantia”, vorbind despre rugăciune, Iisus a spus: “Rugăciunea este în întregime o expresie personală și spontană a comportamentului față de spirit; rugăciunea ar trebui să fie comuniunea fiilor față de Tatăl lor spiritual și expresia fraternității. Când este dictată de spirit, rugăciunea conduce la progresul spiritual cooperativ.”

Rugăciunea ideală este o forma de comuniune spirituală care conduce la adorația inteligentă. Adevărata rugăciune este atitudinea sinceră a unui elan către cer pentru a atinge idealurile noastre.

Rugăciunea este respirația sufletului și ar trebui să ne îndemne să perseverăm în tentativele noastre pentru a cunoaște mai bine voința Tatălui.

“Oamenii ar trebui să se roage mereu și să nu se descurajeze. “Persistența voastră nu este destinată să câștige favoarea lui Dumnezeu, ci să schimbe comportamentul vostru terestru, precum și să dezvolte aptitudinea sufletului vostru de a primi spiritul. Dar când vă rugati, credința voastra este slabă. O credință adevarată ar deplasa munți de dificultăți materiale, care pot bara calea de expansiune a sufletului, ca și progresul spiritual.” (Urantia)
Iisus se opunea în special rugăciunii în public. El îi învață pe cei 12 apostoli să se roage întotdeauna în secret, de preferință în peisajele liniștite ale naturii sau în camera lor și să închidă ușile când se duc să rostească rugăciunea, adica să patrundă în profunzimea fiintei lor în timp ce se detașează de lume.

Iisus le-a mai dat și aceste recomandări, conform amintitei lucrări apocrife:

“Când repetați o cerere oarecare în mod fervent, când această rugăciune este expresia sincera a unui copil al lui Dumnezeu și este exprimată cu credință, oricat de puțin ar fi susceptibilă de a primi un răspuns direct și oricât de nesăbuită ar putea fi, ea nu va înceta niciodata să facă să crească aptitudinea sufletului de receptivitate spirituală.”

“După cum se poate asimila rugăciunea cu încărcarea bateriilor spirituale ale sufletului, tot asa se poate compara adorația cu sincronizarea sufletului pentru a capta telecomunicațiile universale ale spiritului infinit al Tatălui Universal.

Rugăciunea este privirea sinceră și plină de aspirație îndreptată de copil spre Tatal său spiritual.”

“Este posibil ca rugăciunile pentru ajutor spiritual și lumina să nu primească un raspuns decât mai târziu, când cel ce a făcut rugăciunea a ajuns la stadiul de conștiință necesar. Când vă veți consacra în întregime voinței Tatălui ceresc, toate cererile voastre vor fi împlinite, căci rugăciunile voastre vor fi conforme voinței Lui.”

“Evitați pericolul de a deveni egocentrici în rugăciunile voastre. Evitați să vă rugați mult pentru voi înșivă, rugați-vă mai mult pentru progresul spiritual al fraților voștri, al semenilor voștri, dar mai ales pentru cei care vă urasc și pentru cei care vă persecută.”

Iisus învață că în ordinea importanței, rugăciunea pentru cunoașterea voinței Tatălui ocupă primul loc.

Când apostolul Toma a întrebat cum se poate cunoaște gradul de dezvoltare spirituală, Iisus i-a răspuns: “Voi nu puteți observa spiritul acționând liber în gândirea voastră, dar există o metodă practică pentru a descoperi gradul în care ați abandonat controlul puterilor voastre psihice directivelor spiritului interior venit de la Tatăl; este gradul iubirii voastre pentru semenii voștri; acest spirit al Tatălui participă la Iubirea Tatălui și când va domina, va conduce infailibil în direcția adorației divine și a considerației afectuoase pentru aproapele vostru.”

admin

October 25th, 2013

No Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

7 + seven =